Traia odinioara in Berlin, Germania, un barbat care se numea Albinus. Era bogat, respectabil, fericit; intr-o zi si-a parasit nevasta de dragul unei amante tinere; a iubit; n-a fost iubit; si viata i s-a incheiat printr-un dezastru
Asa incepe cartea. Si de fapt, asta-i povestea. Cam banala. Dar modul in care e scrisa e genial. Stiti, deobicei cand citesc o carte, imi dau seama de la ce ma astept. De la o atitudine boema de la unii, de la ceva crud si vulgar, de la ceva previzibil. Aici eram CONVINSA ca un personaj se va purta intr-un mod, dar n-o facea. Apoi povestea ceva subtil 3 capitole, erai sigur ca "doar nu face aia, ca e prea previzibil" si o facea, ca apoi sa zica ceva cu final absolut previzibil care nu era ce te asteptai, si din nou mergea spre previzibil. personajele toate pareau monotone si liniare, pana se intampla ceva care ii schimba complet. Cam la fiecare actiune eram gen "wtf? fa-o idiotule!" "ce faci? CURVO!", etc. Ca la un film:).
Si totusi, Axel Rex e un personaj genial. Din pacate deja i-am dus cartea Nataliei, deci dau citatele aproximativ(din minte). parafrazez, adica.
1."O data, un om si-a pierdutbutonul de diamant de la manseta in mare. Peste 20 de ani, in aceeasi zi, o vineri, manca un peste mare, dar nu gasi nimic in pantecele lui. Asta-mi plac la coincidente".
2.(poveseste autorul de unde a capatat Axel umorul lui suprarealist) "Unchiul lui le zicea cand erau mici ca o sa se deghizeze in ceva ca sa-i amuze, apoi a plecat. Cum nu s-a intors, copiii s-au dus sa-l caute si au vazut un om mascat ce lua argintaria de pe masa din sufragerie si si-o punea in geanta. Cand si-a scos masca, unchiul a zis "vedeti ca v-am amuzat?". Teza:Unchiul s-a deghizat ca un talhar(distrand copiii). Antiteza:Era de fapt un talhar(distrand cititorul). Sinteza:Era totusi unchiul(astfel inducand cititorul in confuzie".
Fireste, l-am urat pentru ce facea in carte, dar ca personaj era genial:).
