sâmbătă
Unde-i undergroundul de alta data?
Azi citeam ep metropotam ca or sa cante Arc Gotic.
Arc Gotic frate! Astia au mai scos ceva din 98 incoace? Astia mai exista? Stiu ca le-am luat interviu in '04 dar deja erau inactivi atunci. ce tare. da stai ca azi merg la Implant pentru Refuz. Asta e.
Mai tine minte cineva Arc Gotic? Erau in perioada cand Timisoara inca nu fusese invadata de drum andbase si cand insemna Underground. Cand existau Radical din Val. Cand Haos era o trupa stabila inca. Cand, cand cand....
Tin minte ca acum cativa ani colectionam muzica romaneasca. Aveam vreo 300-400 de trupe de care nu auzise nimeni si eram mandra de asta. Acum ma chinui sa fac rost de ADN, o trupa din Craiova pe care n-am mai ascultat-o demult. De ce nimeni n-o mai are?
Acum cativa ani pe dc++ daca tastati "romanesc" sau "romaneasca", gaseai cateva foldere cu cele mai dubioase si obscure trupe din tara. Azi am gasit numai andre, akcent si manele. Poate un Phoenix. Poate.
De ce, acum, in era informatiei, undergroundul nu mai e accesibil? Acum cand sunt 10 concerte pe zi. Acum cand ce amai obscura trupa are 100 de oameni in public, dintre care 99 stau degeaba si poate unu stie ceva versuri. Acum cand e la moda undergroundul? De ce au murit trupele de altadata? Nu mai exista Teens on Parade fiindca le-a trecut timpul, dar unde sunt cele ce le-au luat locul? De ce acum underground=indie si concerte=dnb? Unde e punkul bun? Unde e goticul si industrialul? Unde e originalitatea? Unde sunt fanii inraiti care stau singuri in sala si dau demoul trupei la prieteni?
Au murit. Au murit cu tot cu undergroundul. Au murit demourile acum ca toti au myspace. Hai sa avem 1000 de friends pe myspace, poate unul ne mai asculta si noua melodiile. Hai sa facem spam cu afisele, ca sa vina cat mai multa lume, chit ca nimeni nu stie vreun vers. Hai sa...Hai sa incetam cu batjocura asta. Vreau sa fiu singura din sala, nu singura din sala care tzopaie. Vreau sa vad cum publicul creste direct proportional cu popularitea trupei. Vreau energie si crowdsurf si pogo de copii. Vreau afise cu copii si sutiene pe scena. Vreau...
Imi vreau undergroundul inapoi.
Arc Gotic frate! Astia au mai scos ceva din 98 incoace? Astia mai exista? Stiu ca le-am luat interviu in '04 dar deja erau inactivi atunci. ce tare. da stai ca azi merg la Implant pentru Refuz. Asta e.
Mai tine minte cineva Arc Gotic? Erau in perioada cand Timisoara inca nu fusese invadata de drum andbase si cand insemna Underground. Cand existau Radical din Val. Cand Haos era o trupa stabila inca. Cand, cand cand....
Tin minte ca acum cativa ani colectionam muzica romaneasca. Aveam vreo 300-400 de trupe de care nu auzise nimeni si eram mandra de asta. Acum ma chinui sa fac rost de ADN, o trupa din Craiova pe care n-am mai ascultat-o demult. De ce nimeni n-o mai are?
Acum cativa ani pe dc++ daca tastati "romanesc" sau "romaneasca", gaseai cateva foldere cu cele mai dubioase si obscure trupe din tara. Azi am gasit numai andre, akcent si manele. Poate un Phoenix. Poate.
De ce, acum, in era informatiei, undergroundul nu mai e accesibil? Acum cand sunt 10 concerte pe zi. Acum cand ce amai obscura trupa are 100 de oameni in public, dintre care 99 stau degeaba si poate unu stie ceva versuri. Acum cand e la moda undergroundul? De ce au murit trupele de altadata? Nu mai exista Teens on Parade fiindca le-a trecut timpul, dar unde sunt cele ce le-au luat locul? De ce acum underground=indie si concerte=dnb? Unde e punkul bun? Unde e goticul si industrialul? Unde e originalitatea? Unde sunt fanii inraiti care stau singuri in sala si dau demoul trupei la prieteni?
Au murit. Au murit cu tot cu undergroundul. Au murit demourile acum ca toti au myspace. Hai sa avem 1000 de friends pe myspace, poate unul ne mai asculta si noua melodiile. Hai sa facem spam cu afisele, ca sa vina cat mai multa lume, chit ca nimeni nu stie vreun vers. Hai sa...Hai sa incetam cu batjocura asta. Vreau sa fiu singura din sala, nu singura din sala care tzopaie. Vreau sa vad cum publicul creste direct proportional cu popularitea trupei. Vreau energie si crowdsurf si pogo de copii. Vreau afise cu copii si sutiene pe scena. Vreau...
Imi vreau undergroundul inapoi.
miercuri
Full Metal Panic? Fumoffu!
FMP?Fumoffu! este un spin-off al seriei Full Metal Panic, care se concentreaza pe aspectul de scoala si comedie al seriei.
Ignorand total aspectul Mecha si(aproape total) restul personajelor, Fumoffu ii are in vizor pe Kaname si pe Sousuke, cu colegii lor de clasa. Este un Slice of Life, fiecare episod avand alta poveste.
Desi este o serie de 17 episoade(teoretic), o veti gasi sub forma de 11, 12 sau 15. Asta din cauza ca uneori sunt mini-episoade prezentate sub forma unui episod mare, si ca sunt 2 unaired. Try not to think about it much.
Aspectul ecchi este ceva mai clar aici, nemultumindu-se cu panty-shots si trecand direct la godiva hair si personaje complet goale, acoperite(mult zis...) de maini sau obiecte bine plasate.
Character development zero, iesirea din stereotipul predefinit al personajelor zero, momente amuzante din plin.
Grafica este aceeasi ca in FMP.
Fumoffu e mai bine clasat decat FMP, pentru ca este o serie foarte, foarte, amuzanta, si usor de inteles. Nu iti da deloc de gandit, si doar stai si te bucuri de moment. Si momentul te face sa te ineci cu propiul tau ras.
9/10.
Ignorand total aspectul Mecha si(aproape total) restul personajelor, Fumoffu ii are in vizor pe Kaname si pe Sousuke, cu colegii lor de clasa. Este un Slice of Life, fiecare episod avand alta poveste.
Desi este o serie de 17 episoade(teoretic), o veti gasi sub forma de 11, 12 sau 15. Asta din cauza ca uneori sunt mini-episoade prezentate sub forma unui episod mare, si ca sunt 2 unaired. Try not to think about it much.
Aspectul ecchi este ceva mai clar aici, nemultumindu-se cu panty-shots si trecand direct la godiva hair si personaje complet goale, acoperite(mult zis...) de maini sau obiecte bine plasate.
Character development zero, iesirea din stereotipul predefinit al personajelor zero, momente amuzante din plin.
Grafica este aceeasi ca in FMP.
Fumoffu e mai bine clasat decat FMP, pentru ca este o serie foarte, foarte, amuzanta, si usor de inteles. Nu iti da deloc de gandit, si doar stai si te bucuri de moment. Si momentul te face sa te ineci cu propiul tau ras.
9/10.
ARIA.
ARIA este o seriece are loc in Neo-Venezia, pe planeta Aqua(Marte, dupa ce a fost colonizata). Neo-Venetia este similara cu Venetia, cateva cladiri fiind aduse direct de pe Terra(ManHome in ARIA). Gondolele sunt o parte importanta din oras, iar meseria de Undine(ghid si gondolier) este considerata una din cele mai respectate meserii de acolo.
Akari este o fata de pe ManHome venita pe Aqua pentru a deveni undine. Seria urmareste evolutia ei pana ajunge Prima(adica o undine propriu-zisa). Alaturi de doua prietene, Alice si Aika, exerseaza si invata pentru a isi atinge scopul. Fiecare are un senpai care face parte din trioul "Three Water Fairies", adica 3 undine faimoase: Alicia(Aria Company) al lui Akari, Athena(Orange Planet) al lui Alice si Akira(Himemiya company) al Aikai. Fiind de la 3 companii diferite, ele au exersat impreuna in tinerete similar cum cele 3 exerseaza acum.
Alte 3 personaje sunt "presedintii" fiecarei companii, adica pisici cu ochi ultramarini ce sunt ca mascote al companiilor. Aria-shachou si Maa-kun(Orange Planet) ies mai mult in evidenta decat presedintele de la Himemiya, totusi. De fapt, de ce sa mint, Aria-shachou e principalul motiv pentru care m-am uitat la serie. E mult prea adorabil.
S totusi, desi ei sunt personajele principale, farmecul lumii din ARIA o reprezinta resutl oamenilor, fiecare cu caracteristicile si povestile lor, cum nu uita niciodata producatorii sa ne-o aminteasca.
Seria este un Slice of life, cu mini-povesti in fiecare episod. Singurul mod in care o pot descrie ar fi ca este ca o cana de ceai cald intr-o zi de iarna.
Are 3 sezoane(cu 2 DVD specials), un OVA si un picturebook. Cum eu inca sunt in stre de negare, le voi lua pe rand.
Aria the Animation este primul sezon, in care Akari si Aika sunt Single(ucenice, al doilea nivel, pot avea clienti daca o Prima este prezenta), iar Alice este Pair(primul nivel, nu pot avea clienti). In primul episod este introdusa Ai-chan, o fata de pe Manhome care devine prietena buna cu Akari, a caror corespondenta are rol de povestitor in introducerea si finalul in majoritatea episoadelor.
Trebuie sa recunosc ca fiecare episod m-a adormit. Este. Asa. De. Zen. Nu la fel de zen ca Quiet Country Cafe, din fericire, dar pur si simplu emana calm si o stare de fericire. Animatia nu este impresionanta, dar creeaza o atmosfera calda si primitoare. Nimic nu se intampla, story wise.
7/10
Aria the Natural, al doilea sezon, se axeaza mai mult pe personajele principale in sine decat pe inconjurul lor. Arta devine mai bunicica, si parca ia 2-3 episoade ca sa ma adoarma. Cait Sith, o pisica uriasa ce este considerata o legenda pe Aqua, incepe sa aiba un rol important, iar personajele devin usor mai putin unidimensionale(Akari, optimista nu tocmai inteligenta, Aika the tsundere, Alice impasibila). Totusi, din punct de vedere al actiunii, tot nu se intampla amre lucru. Aika si Akari sunt tot Single, iar Alice e tot Pair. Dar lumea din Aria the Natural devine magica.
8/10
Aria the OVA, Arietta, este un episod dedicat Aliciei, practic. Mai intai mentioneaza faptul ca atunci cand Akari va fi Prima, Alicia va trebui sa plece, lucru care parca te face sa o descurajezi pe Akari. Apoi, Alicia povesteste despre vremea ei ca Single, si avem putin background din inceputul lui Akari la companie.
7/10
Aria the Origination, este ultimul sezon. ultimul:(. Aici s-a grabit pasul, si ascensiunea celor 3 devine inevitabila. Senpaiurile lor au un rol mult mai important, si multe laturi ale personajelor vin la vedere. Grafica s-a imbunatatit strasnic, si in loc de miniepisoade bazate pe peisaj sau personaje secundare/episodice se pune accent pe personajele principale. Avem si un pic de romanta, la fel de lighthearted ca restul seriei. Momente care in alte animeuri le-ai ignora scot lacrimi. Totul, desi pare initial incet si dragut, devine marcant.
Aria the origination este o opera de arta, desi cred ca daca nu as fi vazut seria intr-un an poate ar fi avut un impact mai mic asupra mea. Singurul lucru de care mi-a parut rau a fost ca a avut doar 12 episoade. Si ca s-a terminat. S-a terminat:(.
10/10
Dupa cum am zis, am vazut seria intr-un an, desi deobicei vad o serie de 12 episoade intr-o zi. Pur si simplu, ARIA este asa de zen incat ar fi pacat sa vad mai mult de un episod pe zi. L-am folosit ca leac pentru insomnie, nervi si stres. Am absorbit fiecare peisaj si n-am ezitat sa vad un episod de 2-3 ori. Il vedeam inainte sa ma culc ca sa am vise frumoase. Regret ca nu aveam anul trecut pisoi, cand ma uitam la primele 2 sezoane. Si niciodata nu mi-a parut mai rau ca am terminat o serie.
Aria este nu numai o cana calda de ceai, este toate nimicurile care fac o persoana fericita. De mentionat ca primul sezon a fost singura serie(ever) la care ma uitam de la prima secunda pana la ultima. Daca penings la care ma mai uit exista, endings este singurull. La restul, openingurile se integrau asa de bine in episod, ca e imposibil sa dai fast forward. Muzica per total este relaxanta, si frumoasa.
De fapt, ce tot zic eu. TOTUL E MINUNAT LA ARIA SI VREAU MAI MULT.
10/10
(acum sunt niste picturebooks airing. desi nu sunt eu prea fascinata de picturebooks, trebuie sa ma uit. poate adaug la review daca sunt marcante.)
Akari este o fata de pe ManHome venita pe Aqua pentru a deveni undine. Seria urmareste evolutia ei pana ajunge Prima(adica o undine propriu-zisa). Alaturi de doua prietene, Alice si Aika, exerseaza si invata pentru a isi atinge scopul. Fiecare are un senpai care face parte din trioul "Three Water Fairies", adica 3 undine faimoase: Alicia(Aria Company) al lui Akari, Athena(Orange Planet) al lui Alice si Akira(Himemiya company) al Aikai. Fiind de la 3 companii diferite, ele au exersat impreuna in tinerete similar cum cele 3 exerseaza acum.
Alte 3 personaje sunt "presedintii" fiecarei companii, adica pisici cu ochi ultramarini ce sunt ca mascote al companiilor. Aria-shachou si Maa-kun(Orange Planet) ies mai mult in evidenta decat presedintele de la Himemiya, totusi. De fapt, de ce sa mint, Aria-shachou e principalul motiv pentru care m-am uitat la serie. E mult prea adorabil.
S totusi, desi ei sunt personajele principale, farmecul lumii din ARIA o reprezinta resutl oamenilor, fiecare cu caracteristicile si povestile lor, cum nu uita niciodata producatorii sa ne-o aminteasca.
Seria este un Slice of life, cu mini-povesti in fiecare episod. Singurul mod in care o pot descrie ar fi ca este ca o cana de ceai cald intr-o zi de iarna.
Are 3 sezoane(cu 2 DVD specials), un OVA si un picturebook. Cum eu inca sunt in stre de negare, le voi lua pe rand.
Aria the Animation este primul sezon, in care Akari si Aika sunt Single(ucenice, al doilea nivel, pot avea clienti daca o Prima este prezenta), iar Alice este Pair(primul nivel, nu pot avea clienti). In primul episod este introdusa Ai-chan, o fata de pe Manhome care devine prietena buna cu Akari, a caror corespondenta are rol de povestitor in introducerea si finalul in majoritatea episoadelor.
Trebuie sa recunosc ca fiecare episod m-a adormit. Este. Asa. De. Zen. Nu la fel de zen ca Quiet Country Cafe, din fericire, dar pur si simplu emana calm si o stare de fericire. Animatia nu este impresionanta, dar creeaza o atmosfera calda si primitoare. Nimic nu se intampla, story wise.
7/10
Aria the Natural, al doilea sezon, se axeaza mai mult pe personajele principale in sine decat pe inconjurul lor. Arta devine mai bunicica, si parca ia 2-3 episoade ca sa ma adoarma. Cait Sith, o pisica uriasa ce este considerata o legenda pe Aqua, incepe sa aiba un rol important, iar personajele devin usor mai putin unidimensionale(Akari, optimista nu tocmai inteligenta, Aika the tsundere, Alice impasibila). Totusi, din punct de vedere al actiunii, tot nu se intampla amre lucru. Aika si Akari sunt tot Single, iar Alice e tot Pair. Dar lumea din Aria the Natural devine magica.
8/10
Aria the OVA, Arietta, este un episod dedicat Aliciei, practic. Mai intai mentioneaza faptul ca atunci cand Akari va fi Prima, Alicia va trebui sa plece, lucru care parca te face sa o descurajezi pe Akari. Apoi, Alicia povesteste despre vremea ei ca Single, si avem putin background din inceputul lui Akari la companie.
7/10
Aria the Origination, este ultimul sezon. ultimul:(. Aici s-a grabit pasul, si ascensiunea celor 3 devine inevitabila. Senpaiurile lor au un rol mult mai important, si multe laturi ale personajelor vin la vedere. Grafica s-a imbunatatit strasnic, si in loc de miniepisoade bazate pe peisaj sau personaje secundare/episodice se pune accent pe personajele principale. Avem si un pic de romanta, la fel de lighthearted ca restul seriei. Momente care in alte animeuri le-ai ignora scot lacrimi. Totul, desi pare initial incet si dragut, devine marcant.
Aria the origination este o opera de arta, desi cred ca daca nu as fi vazut seria intr-un an poate ar fi avut un impact mai mic asupra mea. Singurul lucru de care mi-a parut rau a fost ca a avut doar 12 episoade. Si ca s-a terminat. S-a terminat:(.
10/10
Dupa cum am zis, am vazut seria intr-un an, desi deobicei vad o serie de 12 episoade intr-o zi. Pur si simplu, ARIA este asa de zen incat ar fi pacat sa vad mai mult de un episod pe zi. L-am folosit ca leac pentru insomnie, nervi si stres. Am absorbit fiecare peisaj si n-am ezitat sa vad un episod de 2-3 ori. Il vedeam inainte sa ma culc ca sa am vise frumoase. Regret ca nu aveam anul trecut pisoi, cand ma uitam la primele 2 sezoane. Si niciodata nu mi-a parut mai rau ca am terminat o serie.
Aria este nu numai o cana calda de ceai, este toate nimicurile care fac o persoana fericita. De mentionat ca primul sezon a fost singura serie(ever) la care ma uitam de la prima secunda pana la ultima. Daca penings la care ma mai uit exista, endings este singurull. La restul, openingurile se integrau asa de bine in episod, ca e imposibil sa dai fast forward. Muzica per total este relaxanta, si frumoasa.
De fapt, ce tot zic eu. TOTUL E MINUNAT LA ARIA SI VREAU MAI MULT.
10/10
(acum sunt niste picturebooks airing. desi nu sunt eu prea fascinata de picturebooks, trebuie sa ma uit. poate adaug la review daca sunt marcante.)
Full Metal Panic!
Full Metal Panic este un Mecha produs de Gonzo ce are loc in Japonia dintr-un univers usor alterat.
Actiunea il urmareste pe Sagara Sousuke, un soldat adolescent ce stie doar viata de armata, ce are ca misiune protejarea lui Chidori Kaname, o eleva de liceu. Acesta este trimis ca elev in clasa ei. El, fiind crescut pe terenul de lupta, este cam ciudat pentru viata de liceu, aspectul comic al animeului.
Aspectul romantic este inevitabila dragoste dintre Chidori si el(care e clara din primul episod), iar aspectul ecchi e dat de multe situatii penibile in care el e considerat un pervers si se vad chilotii mai multor personaje. Dar, in principal, e un mecha. Cu lupte mai mult sau mai putin faine. Sousuke face parte din organizatia anti-terorista MITHRIL, iar Kaname are un har supranatural necunoscut. De asemenea, mai e si un terorist, Gauron(dar Gaul in toate cele 3 fansuburi gasite) care aparent nu prea stie sa moara, fiind practic singurul badguy din toata seria.
Storyul este destul de basic:boy meet girl. boy likes girl, girl likes boy, boy is a total fskin weirdo that makes the relationship impossible + clasicul adversari de-o viata + persoana cu puteri supranaturale necunoscute nu stie ce face dar afla la momentul tocmai potrivit pentru a salva situatia.
Personajele, la fel, sunt destul de stereotipice. Un tsundere, un socially awkward guy, o tipa care vrea numai bine, un servitor loial, un supervillain gen Joker, un tip pervers dar de treaba, o tipa aparent neserioasa dar de treaba, multi elevi de liceu stereotipici, etc. Nu prea sunt tridimensionale, dar au farmecul lor.
Arta e din nou, tipica Gonzo, si cred ca a fost usor low-budget judecand dupa luptele nu intotdeauna bine facute. 3Dul nu deranjeaza(cum fac unele productii Gonzo), si desi sunt panty-shots multe nu este Gainxing galore. Nu este state of the art, dar e placuta.
Ce face FMP un anime bun este combinatia de umor cu drama, de stereotipuri cu twisturi, si de normal cu anormal. Nu este genul care sa te faca sa te plangi dupa personaje, dar este genul care te face sa empatizezi oarecum cu ele. Actiunea nu te tine cu sufletul la gura, dar nici nu te lasa rece. Si umorul e din plin, fara sa fie exagerat. In balansul dintre elemente consta farmecul seriei.
9/10
Actiunea il urmareste pe Sagara Sousuke, un soldat adolescent ce stie doar viata de armata, ce are ca misiune protejarea lui Chidori Kaname, o eleva de liceu. Acesta este trimis ca elev in clasa ei. El, fiind crescut pe terenul de lupta, este cam ciudat pentru viata de liceu, aspectul comic al animeului.
Aspectul romantic este inevitabila dragoste dintre Chidori si el(care e clara din primul episod), iar aspectul ecchi e dat de multe situatii penibile in care el e considerat un pervers si se vad chilotii mai multor personaje. Dar, in principal, e un mecha. Cu lupte mai mult sau mai putin faine. Sousuke face parte din organizatia anti-terorista MITHRIL, iar Kaname are un har supranatural necunoscut. De asemenea, mai e si un terorist, Gauron(dar Gaul in toate cele 3 fansuburi gasite) care aparent nu prea stie sa moara, fiind practic singurul badguy din toata seria.
Storyul este destul de basic:boy meet girl. boy likes girl, girl likes boy, boy is a total fskin weirdo that makes the relationship impossible + clasicul adversari de-o viata + persoana cu puteri supranaturale necunoscute nu stie ce face dar afla la momentul tocmai potrivit pentru a salva situatia.
Personajele, la fel, sunt destul de stereotipice. Un tsundere, un socially awkward guy, o tipa care vrea numai bine, un servitor loial, un supervillain gen Joker, un tip pervers dar de treaba, o tipa aparent neserioasa dar de treaba, multi elevi de liceu stereotipici, etc. Nu prea sunt tridimensionale, dar au farmecul lor.
Arta e din nou, tipica Gonzo, si cred ca a fost usor low-budget judecand dupa luptele nu intotdeauna bine facute. 3Dul nu deranjeaza(cum fac unele productii Gonzo), si desi sunt panty-shots multe nu este Gainxing galore. Nu este state of the art, dar e placuta.
Ce face FMP un anime bun este combinatia de umor cu drama, de stereotipuri cu twisturi, si de normal cu anormal. Nu este genul care sa te faca sa te plangi dupa personaje, dar este genul care te face sa empatizezi oarecum cu ele. Actiunea nu te tine cu sufletul la gura, dar nici nu te lasa rece. Si umorul e din plin, fara sa fie exagerat. In balansul dintre elemente consta farmecul seriei.
9/10
Abonați-vă la:
Postări (Atom)